Chestiile uzuale

Mă, mai tineti voi minte ca eu ziceam ca plec în lumea larga? Da, da, am plecat. Să o iau pe rand.

Mama mi-a facut scandal, finally, ca incepeam să mă ingrijorez. Îi zic miercuri ca eu sambata mă duc initial undeva apoi vin acasa.

Unde meri?

Pai ti-am zis ca mă duc acolo.

Pai ai zis, dar de unde să știu ca tu chiar mergi mergi. Deci îți trebuie bani?

Nu îmi trebuie.

Dar ce faci acolo? Mergi să te uiti la filme?

La replica asta m-a bufnit rasul.

De unde și până unde ai scos-o pe asta cu filmele?

Pai și ce faci acolo?

Mă plimb.

Așa de una singura?

Da.

Cum să te plimbi așa de una singura? Ce vezi acolo?

Pai mă plimb na.

Asta fu o bucata din conversatia cu mama.

Urmeaza ziua calatoriei. Btw, scriu asta în timp ce stau în gara, dar ajungem la partea cu gara mai incolo.

Ca să ajung unde trebuia să ajung a trebuit să schimb o legatura. La partea cu legatura am din nou o conversatie misto cu mama.

Sunt stresata ca trebuie să schimb legatura și e doar de 10 minute pauza intre.

Pai vezi tu, nu lasi toate babele din tren să iasa, te bagi și tu înainte.

Dar nu asta inseamna să schimbi legatura.

Și ce inseamna?

Să schimbi trenul gen. Și mie dacă îmi intarzie primul tren, il pierd pe al doilea.

Aaaa, apai na, vezi și tu.

Da, imping eu trenul să mearga mai repede.

Asadar, primul meu tren a avut intarziere. Doar cum să nu aiba el intarziere. Partea dubioasa e ca a venit alt tip de tren, și a mers dagadam dagadam și a mai stat și 10 minute undeva ca să “faca crucea”. (Asta mi-a zis-o vecinul de compartiment, ajungem la el mai incolo.). Intreb un controlor.

Nu stiti, o să aiba intarziere?

Vreo 2-3 minute.

(Spoiler: a avut 10, fix cât pauza mea dintre legaturi)

Ah. Și oare celalalt asteapta dacă e așa?

Da, da, sigur asteapta.

Okay, dacă așa zice nenea controlor, eu il cred. Problema e ca cel de-al doilea nenea controlor mi-a zis:

Hm, posibil să astepte, posibil să nu astepte, să speram ca asteapta.

Well.. asta nu suna bine.

Ideea e în felul urmator. Trenul meu a ajuns în gara la ora când celalalt tren pleca. Va dati seama ce spiderman am fost ca am sarit din primul tren, am luat-o la goana, ca s-au oprit și ceilalti calatori ca să mă lase pe mine să trec cu viteza luminii și pletele în vant, am trecut neregulamentar calea ferata, din fuga am intrebat dacă ala e trenul care îmi trebuia mie (și era!!) și apoi mai departe ca un spiderman am reușit să mă urc în trenul de-al doilea. Mă, nu va mint, dar putina aritmie am avut. Dar macar am ajuns cu bine unde trebuia să ajung.

Dar intre timp (destul de haotica povestirea mea, știu, știu) să revenim la primul tren și la pretenul meu de compartiment. Un barbatel pe la vreo 40 de ani, frumusel el așa, ca mi s-a parut ca semana cu un prof de la facultate, avea chef de vorba: ce fac, unde merg, de unde sunt, unde stau (chirie, casa etc), ce vreau să fac mai departe. Îi cam umblau ochii în cap, doar eu numai cu din astia reusesc să stau în trenuri și autocare. Dar fu de treaba până la urma omul. Am aflat în oras la ce piscina merge (nu ca as fi intrebat eu) și am aflat și preturile. 10 lei inotul, dacă vrei și sauna e încă 8 lei.

Revenind la al doilea tren. Bai, eu așa tren care să mearga cu așa viteza luminii nu am mai intalnit. Mai ca mi se facea rau, am zis “ce se intampla?! De ce merge atât de repede??! Stati mai încet ca mă ia cu lesin!”. Ironie, bineinteles.

Am ajuns cu bine unde trebuia să ajung. Nu va dau detalii cum fu escapada, pastrez chestiile astea pentru mine, va zic doar ca nu regret nicio clipa prin ce am trecut și trec momentan.

Revenind la gara, ca de aici a pornit totul. Am ajuns în gara, doar ca na, eu mai stau pe aici o vreme. Intarziere de 120 minute. Il sun pe tata.

Ce faci?

Vin de la un mort.

Vaaaai, dar cine o murit??

Detalii detalii. (Știu ca e sadic, însă pentru mine bune)

Auzi, vezi ca trenul meu are intarziere.

Daaa, eu chiar azi radeam cu mamica-ta oare ce mai patesti tu. Ca ori ramai cu trenu, ori sare roata la autocar, ori altceva tot mai patesti tu.

În concluzie, astia au inceput să rada de mine. Mno.

Reclame

Duminica

Nu știu ce se intampla, dar zau ca nu mai am chef de nimic. Adica am chef, dar nu de invatat. Nu ca as fi tare obosita, dar parca nu mai vreau. Corpul meu refuza.

Anyway, nu de asta am intrat pe aici. Voiam să va zic de o emisiune super smart la care eu mă uit foarte des. (ironie of course; zic la partea cu smart.)

Nu știu voi dacă ati auzit de ea, dar dacă nu ati auzit, de asta sunt eu aici, sunt un bec în bezna grotei. Emisiunea asta super jme este difuzata pe PrimaTv, NationalTv și TarafTv. Bine, eu o vad doar pe PrimaTv, și asta din simplul motiv ca s-au terminat bateriile de la telecomanda și nu mă mișc de 10 ori până la tv ca să schimb canalele. Bijuterii tv se numeste, ca să nu va mai tin atata în suspans. Nu știu de ce, dar mă simt…. atrasa de aceasta emisiune. E foarte enervanta și tampita.. dar mie îmi place. Încă incerc să caut explicatia faptului ca eu mă uit la toate tampeniile, dar momentan niciun rezultat. Poate e un mecanism de aparare. Sunt atât de desteapta, incat e musai să mă uit la chestii mai puțin destepte ca să nu explodez naibii de la atata intelepciune.

Ideea e ca emisiunea e cam fake. Fake în capslock. De curiozitate am investigat pe net puțin, cumde e permisa ca aceasta chestie să fie difuzata la tv, pentru ca e clar ca bijuteriile din acea emisiune sunt fake, iar producatorii “prostesc prostimea.” Am gasit doua articole despre emisiune, “cumde ANAF-ul nu este sesizat în legatura cu teapa asta.” Dar bineinteles, eu nu mă iau după articole. La mine cel mai important e alt lucru: facebook-ul. Dacă vrei să te cred ca ești real, sigur ai facebook. (din nou, cititi și voi pe ton ironic.)

Am cautat și am gasit și pagina lor de facebook și m-am dus la sectiunea review-uri. Foarte foarte putine, pentru așa o emisiune de calitate. Majoritatea erau pozitive, doar câteva negative, de genul ca bijuteriile în realitate arata mult mai rau, ca sunt chinezarii și chestii de genul. No shit Sherlock. Eu oricum cred ca acele review-uri pozitive sunt scrise de niste conturi false saaau mai e varianta ca i-a dat pe moca lu’ tanti Margareta un ceas și i-a zis “scrie fah și tu acolo ce bijuterii de calitate vindem noi. Mai baga vrajeala ca ai luat chiar și pentru “copii” tai și la nepoti lantisor cu cruciulita ca să le poarte noroc.”

Daaaar, de dragul discutiei, să zicem ca emisiunea e pe bune. Eu tot stau și mă intreb urmatoarea chestie: dacă eu vreau să cumpar cuiva o bijuterie de cateva milioane, de ce dracu’ as lua de la Bijuterii tv, când pot merge direct intr-un magazin real, să mă uit, să probez, să analizez, să compar?! Adica hello, dacă dau 10 meleoane pe un lant blanao care arata precum lantul cu care legam noi vaca pe vremea când aveam vaca, apai frate, vreau să il vad înainte să dau banii. Ca nu am bani care cresc sub pat și mă risc să iau ceva ce vad la tv.

În fine, eu tot nu pot intelege chestiile de genul, dar eu nu inteleg multe din viata asta. V-am lasat. As mai fi povestit cu voi, dar alta data.

Pauza de cafea

Mai, nu știu voi cum sunteti, dar pe mine când mă apuca harnicia, apai frate, mă apuca. Cu mutat covoare, scaune, mese, as muta și blocul de as putea. Asta cred ca mă enerveaza cel mai mult la mine. Ca nu sunt echilibrata, dacă îmi permiteti aceasta exprimare. Nu sunt lenesa, dar nici harnica nu sunt. Eu știu să fac doar excese. Să va dau exemplu.

1. Tot anul nu mănânc un mar, însă am o perioada iarna și timp de o luna mănânc cate un kg de mere pe zi.

2. Nu fac curatenie cu saptamanile, dar când mă apuca, mă apuca, rastorn casa cu fundul în sus. (Aici mă refer la curatenie din aia calumea, ca un aspirator mai dau și eu o data pe saptamana.)

3. Nu beau cola, dar am perioade când beau doar cola. (3-4 saptamani, de doua ori pe an, plus când merg acasa în vacantele de craciun și de Paste, ca vara beau mai mult apa.. sau bere.)

4. Nu citesc zi de zi cărți, dar când am perioada mea de citit, citesc 20 de cărți intr-o luna. (Am avut un record de 15 cărți în doua saptamani, după o sesiune de vara intr-un an.)

5. Nu mă uit la filme (mă refer filme filme, nu serialele mele cu turci), dar când intru în perioada mea de filme, vad vreo 20-30 de filme în câteva zile.

6. La fel și cu mancarea. Uneori mănânc cate un fel de mancare timp de vreo saptamana. După nu il mai mănânc tot anul.

Sincer, nu știu ce alte exemple să va mai dau, clar mai exista, dar îmi scapa pe moment. Va las, ca mi s-a racit cafeaua și să o beau, ca mai apoi să mă duc să mut la loc covoarele.

O alta conversatie cu mama.

Maman e stalkeur.

Inventez și eu cuvinte, dar maica-mea zau ca e urmaritor. Mă suna zilele trecute.

Ce faci?

Stau, beau o cafea.

Ah, credeam ca vrei să zici ca bei o bere.

Nu, ca am de invatat.

Și eu am baut acum una. (cafea). Am văzut pe facebook ca ai dat ca ești interesata de un eveniment și am zis ca sigur nu dormi și să te sun să vad ce mai faci.

Trecand peste discutiile pe care le avem noi, ajungem la partea interesanta.

Vai, taica-tu o furat o cutie cu ceai din magazin.

Hmmm, ce?! Cum adica, așa grav am ajuns? Furam ceai?

Nu fata, stai să îți explic.

Și începe mama a explica.

Intr-o zi friguroasa (caci în zona noastra e mai frig), taica-miu era schimbul doi la serviciu. (Asta inseamnă ca intra pe tura la ora 14:00 și termina la ora 22:00). Înainte de a merge la combinat, a mers omul până la un hipermarket, să faca niste cumparaturi. Și-a luat din nou carnat ( va pomeneam eu de el intr-o postarea anterioara, din vacanta de craciun), a luat și ceva dulce, și bineinteles, ca seamana cu fiica-sa, și-a luat și ceai. Doar ca el destept fiind de felul lui (la fel ca fiica-sa), nu a luat un cos, ci s-a gandit ca poate cara toate alea în mana (ma repet, la fel ca fiica-sa). Și normal ca le-a carat, doar ca a pus cutia de ceai în buzunarul gecii, pentru ca nu mai avea cum să o tina, și astfel, până a ajuns el la casa de marcat, a uitat de ceai.

Long story short, în ziua respectiva tata o suna panicat pe mama din parcarea magazinului, în masina fiind.

Vaaaiiii, vaiiii!!! Vai, tu (insert numele mamei) oare ce să fac? Vai, am luat o cutie de ceai și am pus-o în buzunar și am uitat de ea!! Să mă intorc să le zic ca am pus-o din greseala? Vai, oare ce să fac?

Mă, dar ești prost, nu puteai să iei și tu un cos? Lasa, acum o cutie de ceai.. asta e.

Nu s-a mai intors, hotul neprins e negustor cinstit. Mă amuza tata. Când da de belea, o suna panicat pe mama.

Am intrebat-o pe mama ca de ce nu i-a sunat detectorul ala și a zis ca ala suna doar la chestiile care au alarma. Nu stiam asta.

Continuand discutia cu mama, îmi spune:

A pus taica-tu gresia în baie.

Da? Din aia de babe?

Nu tu, ca el a ales-o.

Ah.

(Să va explic de faza cu gresia. Când a pus gresia în bucatarie, eu nu eram acasa. Când am ajuns acasa și am văzut ce gresie au pus, le-am spus: “ih, ce gresie de babe îi asta, alta mai urata nu ati gasit?”. Tata: “eh, am lasat-o pe mamica-ta asta să o aleaga!! Nici mie nu îmi place. Ai văzut aia din hol pe care eu am ales-o ce frumoasa îi.”. Deci de aici chestia cu gresia).

Conversatie cu mama de astazi.

Ce faci?

Invat.

Iarasi?

Da.

Auzi, ti-am dat pozele alea cu gresia. Îți plac?

Da, e okay.

Deci nu îți plac.

Pai eu nu as fi ales gresia aia, dar gusturile nu se discuta, eu când îmi voi face casa, voi pune altfel de gresie. (și ce imagini cu bai am în capsorul asta semi-gol).

Aha. Am pus ieri o poza pe facebook. Nu mi-ai dat like. Du-te și da like.

(Incep a rade.)

Ce proble…

Ce problema am și eu în viata, continua mama propozitia.

Yeah.

Bun, te las, ca a venit taica-tu.

Bine. Pa.

Pa. Să îmi dai like.

Conversație cu tata

Mă suna.

El.

“Ce faci, *insert nume de alint?”

“Uite, am mancat și stau. Tu?”

“Eu bine. Ti-am pus niste bani.”

“Da? Bine, mersi.”

“În rest ce faci? Nu mergi la facultate azi?”

“Am fost adineauri (ca să dau un examen, dar nimeni nu stie asta), dar acum am terminat pe ziua de azi.”

“Bun, bun. Mna, mai vorbim.”

“Bine, pa.”

“Bine, pa pa *insert nume de alint.”

Conversație cu mama

Incep să am suspiciuni în legatura cu maica-mea. Exista doua variante: ori are super mare incredere în mine, ori i se rupe de mine. Una din doua. As merge pe a doua varianta, ca la cât o torturez pe biata femeie, și eu as proceda la fel. Pe de alta parte, eu sunt “printesa familiei”, deci nu are cum să i se rupa chiar așa.

Mă suna azi să vada ce mai fac, ca nu am mai vorbit de vreo doua zile. Ultima oara am vorbit vineri.

“Ce faci? “

“Uite, invat. Tu?”

“Pai și eu bine. Cum mai ești?”

“Pai bine. Tu?”

“Bine și eu. Ai examene?”

“Am, dar mai incolo. Peste câteva zile.”

“La facultate mai mergi?”

“Da, mă duc mai incolo.”

În traducere: când e sesiune, maica-mea habar nu are. Mint de ingheata apele. Chiar vineri am avut examen pe la amiaza. Ideea e urmatoarea. Eu dacă îi spun maica-mii de examene, se declanseaza o extorsiunea intr-o apa care iese precum un fum printr-un burlan care se inalta si se inalta si se inalta. In fine, stiti voi reportajul ala. Dacă eu îi spun maica-mii ca în doua zile am examen, ei bine, mie în alea doua zile telefonul cred ca îmi suna din ora în ora. Mă suna și taica-miu. Bunica-mea începe a plange: “vaaaai, biata copcila, saraca cât stres pe ea, să o ajute Dumnezeu, saraca copcila cât invata. Lasa ca mă rog eu pentru ea.”. Maica-mea mă suna ca nu mai doarme de stres, ca se gandeste intruna la mine, taica-miu la fel. Sincer, să zica astia mersi ca nu le spun eu nimic de examene.

În fine, revenind la ziua de azi. Deci mă suna mama. În momentul în care m-a sunat eu eram în culmea fericirii ca mi-au ajuns niste sneakersi. (am o problema cu acest tip de incaltaminte ca na, sunt cam materialista de felul meu.). Îi dau eu detalii maica-mii.

“Vaiiii, sunt atât de frumosi, îmi vine să îi pup.”

“Da? Atunci pupa-i și din partea mea”, zise mama razand.

“Mai tii minte când eram mica și am avut o pereche de pantofi care îmi placeau atât de mult, incat am dormit cu ei în pat? Cred ca așa voi face și cu astia.”

“Ei, nu fi așa de proasta!”, completa ea razand.

Mint din nou ca nu am examene, apoi îi spun de escapada mea planuita după sesiune.

“Va fi o zi dus-intors, cu trenul.”

“Bun, bun, foarte bine.”

Mie mi-a picat puțin fata, dar incerc să plusez, poate obtin vreo reactie, dramatizez puțin.

“Na, nu am mai fost acolo și sunt chiar curioasa. Sper să nu mă pierd, ca totuși exista și riscuri, ca de fiecare data când mergi undeva și îți e necunoscut totul.”

“Eh, lasa ca e bine.”

Mă… m-am cam pleostit. În alte dati raspunsul normal ar fi fost acesta:

“Ce??! Unde te duci? Dar ce să cauti tu acolo? Ești cu capul? Auzi, nu mă mai enerva și tu ca și așa sunt destul de stresata! Unde mergi de una singura așa, poate mai patesti ceva doamne fereste, nu vezi cate se intampla în ziua de azi?!”

În concluzie, nu prea știu ce să mai cred. Eu încă sper ca o să îmi faca o drama.

Letargie

Măi, eu nu am mai scris de ceva vreme, însă zău că nu am nimic depresiv sau mișto să vă spun. Momentan pe la facultate avem examene, afară e frig, când ninge sau când plouă. Sâmbătă am dormit mai toată ziua, gen toatăăă ziua, nem învățat, că nu știu nici eu ce s-a întâmplat de am simțit să dorm atât de mult.

Deci, în concluzie și așadar, o să mai fiu o perioadă off, că efectiv nu am nimic interesant de zis. (și parcă nici nu am chef de povestit; nu că aș fi stresată, căci nu sunt, dar sunt mai incognito; privesc viața altfel după anumite „traume”).

Plănuiesc după sesiune o zi de escapadă, știu deja unde, am și traseul făcut, dar o să revin cu detalii în perioada respectivă. (din nou, e relativ; dacă am ceva amuzant de povestit revin, că dacă nu am, nu are rost să fac risipă de litere).